A meritat să participăm la seminarul From Clicktivism to activism – Connecting stakeholders din Cipru, Nicosia

Asociația noastră a participat în septembrie – octombrie 2015 la seminarul From clicktivism to activism – Connecting stakeholders. Looking at trends of new participation. Developing practices în Nicosia, Cipru. Aici am învățat despre noile metode de participare politică și angajament civic ale tinerilor și nu numai din mai multe țări ca UK, Cipru, Estonia, Finlanda, Ungaria, România, Italia, Malta, Polonia, Spania. A fost un seminar puternic motivațional și inspirațional, unde am aflat mai multe și despre programul de finanțare Erasmus+, urmând ca în următoarea perioadă să realizăm și noi un proiect pe tema democrației participative. Mulțumim Salto Youth că au organizat un asemenea eveniment și Agenției Naționale din România pentru oportunitate. Mai multe informații despre eveniment găsiți accesând linkul următor: From Clicktivism to activism seminar description. De asemenea, dacă faceți parte dintr-o organizație neguvernamentală, vă recomandăm cu încredere să vă înscrieți pe website-ul Salto Youth, să aplicați la seminariile care vă stârnesc interesul și să participați. Să ne revedem cu bine.

By Paul Dumitru

By Paul Dumitru

Atelier de (re)cunoaștere la Oradea

Cine suntem? Unde suntem? De ce suntem?

 1970484_229213563932271_327037635_n

Inspirat din poezia Invictus a lui William Ernest Henley, acest atelier își propune să susțină participanții în imersiunea profundă a propriei realități, având ca și scop final conștientizarea sinelui.

Când?                    Sâmbătă, de la 13:00 la 17:00.

Locație:                Oradea, Str. George Enescu, nr.21, clădirea Inter

Atelierul se organizează pe principiile Gift Economy. Nu există taxă de participare, se donează în funcție de aprecierea participanților.

http://en.wikipedia.org/wiki/Gift_economy

Înscriere:  Printr-un mesaj cu numele pe pagina de Facebook a evenimentului https://www.facebook.com/events/697499196968736/

Partener media: Zile și Nopți Oradea, http://www.evenimenteoradea.ro/, http://www.oradea-online.ro/, http://www.vinsieu.ro

Workshop despre fericire

Experiential Workshop about Happiness

1794577_222570757929885_299043105_n

1 tema, 2 zile, 3 speakeri

Despre fericire în trei ipostaze

1. Fericirea – abordare științifica. Stilul de viață și obiceiurile 

Facilitator lect. univ. dr. Gabriel Roșeanu.

2. Sinele. Simplitatea lui “a fi”. Conștientizarea prezentului, calea spre fericire.

Facilitator Razvan Chiriac – formator dezvoltare personală.

3. Prin lume – Spre mine. Călătoria spre fericire.

Facilitator Iunia Pasca, călătoare – educatoare – scriitoare.

Workshopul este organizat pe principiul Gift Economy. Dacă considerați că acest eveniment vă este de ajutor, puteți să contribuiți cu ce sumă doriți, ca și modalitate de plată a participării. Valoarea o stabilește fiecare dintre participanți.

http://en.wikipedia.org/wiki/Gift_economy

Vă așteptăm cu drag.🙂

Înscrieri prin Facebook, pe pagina evenimentului, prin mesaj privat cu numele și numărul de persoane.

Locație: Oradea

Perioada: 1 martie de la 09:30 până la 2 martie la 17:30

https://www.facebook.com/events/1464390927115094/

Pentru detalii, mesaj sau sunați la 0747.222.882.

Vernisaj expoziție fotografică Cluj-Napoca: A Black& White Story

Bastionul Croitorilor găzduiește în perioada 8 – 14 ianuarie 2014 expoziția proiectului Cluj-Napoca: A Black and White Story desfășurat de Asociația Studenți pentru Societate Cluj. Vernisajul expoziţiei va avea loc în data de 8 ianuarie de la ora 16:30. Expoziția cuprinde fotografii ale aspectelor forte din Cluj-Napoca și elemente care ar putea fi îmbunătățite, datorită faptului că proiectul urmărește implicarea studenților din Cluj-Napoca în promovarea și sprijinirea comunității în care trăiesc prin voluntariat, cu ajutorul unor activități de photovoice, fotografie și prin management de proiecte, în același timp, facilitându-le dezvoltarea personală, socială și profesională pe termen mediu și lung.

black-and-white

Originea proiectului constă în dorința unor tineri studenți din Cluj-Napoca în a se implica voluntar, prin fotografie și photovoice cât și prin management de proiecte, în dezvoltarea comunității clujene. Tinerii urmăresc atât să se dezvolte, să dobândească abilități practice care să le faciliteze angajarea, mobilitatea și să le dezvolte potențialul de antreprenoriat dar și să își promoveze și sprijine comunitatea. Ei doresc să ofere un exemplu de bune practici în domeniul tineretului în ceea ce privește voluntariatul, demonstrând că orice oraș are potențial de dezvoltare dar acesta are nevoie să fie descoperit și valorificat.

Principalele activități din cadrul proiectului sunt aplicații photovoice, fotografia pentru comunicatea clujeană, ateliere pe managementul proiectelor, realizarea unui blog, scrierea unui proiect de finanțare Tineret în Acțiune, realizarea unei expoziții fotografice, o masă rotundă de diseminare a rezultatelor de proiect și realizarea unui flashmob Black & White. Participarea tinerilor este principala prioritate care se regăsește în proiect, datorită faptului că tinerii inițiază, organizează și implementează activitățile din proiect, participarea e voluntară, încurajată atât prin aplicații cât și prin discuții, formare și evenimentele organizate.

Vă așteptăm cu drag!

Echipa de proiect

Contact: Bogdan Glăvan

0753.666.724

glavanbogdan@gmail.com

All alone in a battle with an awful disease

English & Romanian version

I am Livia Beju, 35, and I’m living a drama that is putting my life in danger every day.

I’ve made this campaign hoping that someone would want to help me in any possible way. My present situation is on the edge because of Marfan Syndrome (more about it:http://en.wikipedia.org/wiki/Marfan_syndrome) an awful disease which is getting worse and worse because I can’t afford a monthly treatment, better investigations or a decent living standard.

The pain is now a way of life for me. My only hope stays in your help and I truly hope that someone would hear and help me through my battle with this disease, that grew in my body from the time when I was 8, when it become active, as a result of the ecologic disaster from Chernobyl. Until now it took me all my life resources, altering in 27 years almost my whole body.

It’s a genetic and rare disorder of the connective tissue (altering most of all the heart, the lungs, the bones, the eyes and the spinal cord). I have over 50 diagnosis and because it’s a severe form, which is not monthly verified, my life is at risk in every moment.

Romanian doctors are overwhelmed by this situation, my life expectancy was 20 years, and now at 35 they consider my case a miracle. Here in Romania we don’t have integrated medical services, and the doctors who know something about this disease are very rare, or very expensive. There is no cure for this disease, but there are cures for the associated diseases, which it’s useless because I can’t afford any monthly treating program. Because of that, I take pain killers almost daily, drugs with morphine, pills that ease my pain for at most 3 or 4 hours. I take them only when I can’t even breathe from the pain I have, because I’m not allowed to take more than one for day due to the chance of having a heart attack. The morphine and the pain got me exhausted and because of my weak heart and this very tiring condition I’m having a daily risk to have an aortic dissection, which regarding all the medical problems, would only mean death. I know that if I’ll only have a good living standard, I would be better. I really hope that it’s not too late for me.

I don’t have anyone to help me, I didn’t had responsible parents, the only ones who ever helped and supported me ‘till now were my blind uncle and my blind grandmother, but my uncle died 2 years ago, and my grandmother now has bigger health problems. My parents are dead, my mother was diagnosed with Marfan Syndrome only after her 40, too late to help the body, dying shortly afterwards, of an aortic dissection. I want so much to live, at least one or 2 years more, but the most of all I wish to improve my daily subsistence and to be able to afford my treatment, to be relieved somehow from this constant pain which almost dehumanized me. I got to not knowing which is a normal day, which is only agony. I kept hoping I could help myself alone, but my last two years was a nightmare.

Due to a precarious childhood and a terrible adolescence (with constant chaos and stress, beatings, poverty, mistreatment and abuse) the disease has spread inside my body, currently taking all my resources. I feel that I still have something to live for, even if my life meant just pain in any form, for years. I’m struggling for a better life, hoping for a few extra years without pain. I don’t drink, I don’t smoke, I eat only what’s cheaper, I do not have kids, I chose not to give this terrible disease on, I’ve chosen to give him life in the only way that I could, that is to not give birth to him.

Even when I was working with 40% working capacity, it was ok that I could worked, now it’s just pain and agony. I have complications to eyes (glaucoma), bones, lungs and spine, I have blindness moments, I have moments when my hands are shaking, and I know that I can end up in a wheelchair since I cannot afford the monthly required medication. I’m already having problems with movement, my heart is weak and I get tired really fast. It would have been  OK, I would have go through all this if I had any help, if I had a competent medical system to help me,  integrate me, a family to support me, a normal life. I’m used with very little, but the present situation is under any limit of survival for someone in my situation. I come to a point where every day without any help is critical!

I need help, I need hope, I need not to pray every night to wake up the next day, I need to go to competent investigations, where doctors would tell me a real situation and give me concrete solutions, where I won’t need to teach them about this disease and be their “lab rat”, as I was since I was little. I need to go to doctors who have worked with cases of Marfan and who will not look at me like a miracle because I’m still here, as the romanian doctors do, being totally overwhelmed by my condition.

I’m asking that anyone who finds a piece of humanity in him to help me to assure at least 1 or 2 years of peaceful and painless life and to not have such big daily risks. I cannot bear this all alone, I’m terribly tired. I cannot stand the pain and agonizing days without hope of a better life for me. I’m tired of crying on my own of pain and despair, I’m tired of fighting by myself, I am tired of looking for a solution and having no hope from nobody. Because I still want to live. Any help can extend my life, it can offer me a different reality. A reality that I dreamed of for many years without morphine, painless, with a daily living aid and support and monitorization by competent physicians. Without the major risks, like having an aorta dissection, dying, being blind or in wheelchair, all cases being irreversible for me, and awful in the situation where I have no help from anyone. Please help me, so I can know that I’m not alone in this!

I need this amount of money to go to better investigations outside of Romania and to provide monthly support and monitored treatment in my attempt to delay the worsening of my disease even for 1 or 2 more years of life. I’m tired of not having chances in my life. I know that there are products that can help my heart, I know that there are treatments that can take my pain easy and I would not need to take morphine pills anymore, I know I can get to improve my life and my daily living and go out from this chaos, but for all that I need money, and I have only hope, which is also very little.

Please help me before it’s too late. Give me a chance to be better, to fight for more time, and to delay that this terrible illness threats my life even more than now. You can make this difference in my life. This campaign is my cry for help. My life is now in your hands.

Thank you so much!

If you want to donate directly in a bank account or on paypal you can find all the details here:http://www.liviabeju.info/donatii

Sunt Livia Beju, am 35 de ani si traiesc o drama ce-mi pune zilnic viata in pericol. Am facut aceasta campanie in speranta ca cineva va dori sa ma ajute in orice fel posibil. Situatia prezenta este la limita si se datoreaza Sindromului Marfan (mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sindrom_Marfan), o boala groaznica, ce evolueaza de la luna la luna din cauza faptului ca nu-mi pot permite financiar un tratament lunar, controale competente sau un trai minim necesar adecvat situatiei.

Durerea continua a devenit un mod de viata. Singura mea speranta sta in ajutorul vostru si sper enorm ca cineva sa ma auda si sa ma ajute in lupta mea cu aceasta boala, afectiune care imi macina organismul de la 8 ani, cand s-a declansat in urma dezastrului ecologic  de la Cernobal. Pana acum mi-a luat toate resursele de viata, in 27 de ani afectandu-mi aproape toate organele. Este o boala rara, genetica, ce ataca tot tesutul conjunctiv din organism (afectand in mod principal inima, plamanii, oasele, ochii si maduva spinarii). Am peste 50 de diagnostice si pentru ca este o forma severa, care nu este monitorizata si controlata lunar, in fiecare clipa viata mea este la risc.

Doctorii din Romania sunt depasiti de situatie, speranta de viata data mi-a fost de 20 de ani, iar in prezent, la 35 de ani se uita la mine ca la un miracol. La noi nu exista un sistem medical integrat, iar doctorii care stiu ceva despre boala asta sunt fie foarte rari, fie foarte scumpi. Tratament nu exista pentru boala de baza, iar pentru cele asociate bolii de baza degeaba exista tratament, pentru ca nu-mi permit financiar un program lunar sustinut. Din aceasta cauza, iau aproape zilnic pastile cu morfina pentru dureri, care ma linistesc cel mult 3-4 ore, si acelea abia atunci cand nu mai pot respira de durere, pentru ca nu am voie sa iau mai mult de 1/zi, existand risc de infarct. Morfina si durerile ma obosesc enorm si datorita inimii slabite si starii de oboseala accentuata risc in fiecare clipa sa fac disectie de aorta, care in cazul meu, din cauza tuturor complicatiilor ar duce la deces. Stiu ca daca as avea un nivel de viata sustinut, as putea fi mai bine. Sper insa tare mult ca nu e prea tarziu si pentru mine.

Nu are cine sa ma ajute, nu am avut parinti responsabili, singurii care m-au ajutat si m-au sustinut pana acum au fost unchiul meu orb si bunica nevazatoare, dar unchiul a murit acum 2 ani, iar bunica are si ea probleme mari de sanatate. Parintii imi sunt morti, mama mea a fost diagnosticata cu Sindrom Marfan abia dupa 40 de ani, prea tarziu pentru a mai putea ajuta organismul, murind la scurt timp dupa aceea, in urma unei disectii de aorta. Imi doresc enorm de mult sa mai traiesc, macar 1, 2 ani in plus, dar cel mai mult imi doresc sa-mi imbunatatesc traiul zilnic minim si sa-mi pot asigura tratamentul, sa scap astfel de durerile astea care m-au dezumanizat. Am ajuns sa nu mai stiu care e zi normala, si care e agonie. Am tot sperat ca ma voi putea ajuta singura, dar ultimii 2 ani au fost un cosmar.

Datorita nivelului de viata precar, a unei copilarii si a unei adolescente groaznice (cu haos si stress continuu, batai, saracie, maltratari si abuzuri) boala s-a raspandit in organism, luandu-mi in prezent toate resursele. Simt ca inca mai am de ce sa traiesc, chiar daca viata mea inseamna de ani buni doar durere in orice forma, lupt sa fie mai bine si pentru mine, macar cativa ani in plus, fara durere.  Nu beau, nu fumez, mananc doar ce-i mai ieftin, nu am copii, am ales sa nu dau boala asta groaznica mai departe, am ales sa-i dau viata, prin singurul mod in care puteam, adica sa nu-l nasc.

Chiar si cand munceam cu 40% capacitate de munca era ok, ca puteam munci, acum e doar durere si agonie. Am complicatii si la ochi, oase, plamani si coloana vertebrala, am momente cand mi se ia vederea, am risc de orbire, imi amortesc mainile si sunt pasibila sa ajung in caruciorul cu rotile, tot pentru ca nu-mi pot suplini medicatia lunara necesara. Deja ma deplasez foarte greu, inima mi-e slabita, obosesc din ce in ce mai repede, ar fi fost ok toate, si le-as fi dus, daca aveam un ajutor, daca aveam un sistem medical competent, care sa ma ajute, sa ma integreze, o familie care sa ma sustina, un trai normal cat de cat. Sunt invatata cu putin, dar situatia prezenta e sub orice limita de supravietuire, pentru cineva in situatia mea. Am ajuns la un punct in care fiecare zi fara vreun ajutor este critica!

Am nevoie de ajutor, am nevoie de speranta, am nevoie sa nu ma mai rog in fiecare seara sa ma trezesc a doua zi, am nevoie sa merg la controale la medici competenti, care sa-mi spuna o situatie reala si sa-mi dea solutii concrete, unde sa nu trebuiasca sa-i invat eu pe ei despre boala asta si sa ma transforme intr-un cobai, asa cum am fost de mica, plimbata prin toate spitalele din Bucuresti. Am nevoie sa merg la medici profesionisti, care au mai lucrat cu cazuri de Marfan si care nu se vor uita la mine ca la un miracol ca inca exist, asa cum fac cei din Romania, total depasiti de situatie.

Rog pe oricine gaseste in el o farama de omenie sa ma ajute sa-mi asigur macar 1 sau 2 ani de liniste si de viata in plus, fara dureri si riscuri zilnice atat de mari. Nu mai pot duce singura tot, am obosit crunt. Nu mai suport durerea si zilele pline de agonie si fara speranta de mai bine si pentru mine. Am obosit sa plang pe strada de durere sau disperare, am obosit sa lupt de una singura, am obosit sa caut solutii si sa nu am nicio speranta de nicaieri. Pentru ca inca mai vreau sa traiesc. Orice ajutor imi poate prelungi viata, imi poate oferi alta realitate. O realitate pe care o visez de ani buni, fara morfina, fara dureri, cu un sistem de ajutor si un trai zilnic sustinut si monitorizat de medici competenti. Fara riscurile majore, de a face disectie de aorta, a muri, a orbi sau a ajunge in carucior cu rotile, toate ireversibile, si groaznice in situatia in care nu am niciun ajutor de la nimeni. Te rog ajuta-ma sa stiu ca nu sunt singura in asta!

Am nevoie de acesti bani pentru a merge la controale in afara si sa-mi pot asigura un tratament sustinut si monitorizat lunar in incercarea de a amana inrautatirea bolii macar pentru 1 sau 2 ani de viata, in plus. Am obosit sa nu am sanse in viata mea. Stiu ca exista produse care imi pot ajuta inima, stiu ca exista tratamente care imi iau durerea cu mana, si n-ar trebui sa mai iau pastile cu morfina, stiu ca pot ajunge sa-mi imbunatatesc traiul si hrana zilnica si sa ies din haosul asta, dar pentru toate astea trebuie bani, iar eu nu am decat speranta, si aceea foarte slaba.

Te rog ajuta-ma pana nu e prea tarziu. Da-mi o sansa de a fi mai bine, de a lupta pentru mai mult timp, de a amana ca aceasta boala groaznica sa imi puna si mai mult viata in pericol. Tu poti face diferenta asta in viata mea. Aceasta campanie este strigatul meu de ajutor. Viata mea este acum in mainile tale.

Iti multumesc din suflet!

Daca doresti sa donezi direct in conturile bancare sau prin paypal, gasesti toate detaliile aici >>http://www.liviabeju.info/donatii

Fondul Monetar Internațional și criza financiară mondială

Fondul Monetar Internaţional

A-FMI

   1. Istoric 

Fondul Monetar Internaţional a luat naştere la 1 iulie, 1944, în cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite de la Bretton Woods, New Hampshire, din nevoia existenţei unui organism mondial care să regularizeze funcţionarea sistemului monetar internaţional şi să evite dezechilibrele economice asemănătoare acelora care au condus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

F.M.I. şi-a început oficial activitatea la 1 martie, 1947 iar prima sa măsură  financiară s-a finalizat la 30 iunie, 1947. În data de 15 noiembrie, 1947, fondul va  deveni instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Obiectivele F.M.I.  vizau: facilitarea expansionistă şi dezvoltarea echilibrată a comerţului  internaţional; evitarea devalorizărilor monedelor şi promovarea unor cursuri  monetare stabile; oferirea de credite pe termen scurt şi mijlociu statelor membre;  scăderea dezechilibrelor balanţelor de plăţi externe ale statelor membre şi  instituirea unui regim multilateral de plăţi la nivel internaţional. [1]

Sediul Fondului Monetar Internaţional se găseşte la Washington, Statele Unite ale Americii şi Fondul deţine actualmente 186 de state membre.

În perioada 1929-1932, valoarea comerţului mondial a înregistrat o scădere de peste 60%, a avut loc prăbuşirea producţiei, creşterea şomajului din cauza măsurilor de natură protecţionistră ale naţiunilor şi a prea numeroaselor devalorizări competitive ale monedelor statelor.

În 1941, celebrul economist britanic John Maynard Keynes şi marele funcţionar al trezoreriei Statelor Unite ale Americii, Harry Dexter White, au realizat aproape simultan planuri de înfiinţare a unui sistem monetar internaţional nou care să restabilizeze reţelele de schimb valutar şi să relanseze comerţul liber. În ceea ce priveşte planurile celor mai sus menţionaţi, viziunea lor vizavi de „stabilizarea cursului de schimb, restabilirea convertibilităţii libere a monedei, stimularea dezvoltării comerţului mondial, acordarea de asistenţă financiară ţărilor cu deficite ale balanţelor de plăţi”[2].

Totuşi existau anumite diferenţe între planurile celor doi specialişti financiari. John Keynes avea viziunea unei instituţii ce avea posibilitatea de a produce masă monetară pentru a susţine ţările lumii. White considera că cel mai indicat ar fi ca asistenţa financiară a instituţiei monetare internaţionale să fie asigurată din suma contribuţiilor financiare ale statelor membre, conferind un caracter puternic de cooperare organismului financiar şi susţinând necesitatea unei monitorizări drastice asupra politicilor economice ale ţărilor care se împrumută.

În urma negocierilor dintre delegaţiile engleze şi americane, englezii situându-se pe un nivel inferior al negocierii datorită dependenţei de Statele Unite ale Americii în problema armamentului şi a finanţării de război, s-a optat pentru planul lui Harry Dexter White, şi anume pentru instituirea unui „Fond de stabilizare al Naţiunilor Unite şi al asociaţiilor acestora”[3].

La Conferinţa de la Bretton Woods participă delegaţiile din 45 de state care semnează mai multe rezoluţii printre care şi acordurile de înfiinţare ale Fondului Monetar Internaţional şi ale Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Comisia I, dedicată Fondului Monetar Internaţional, a fost prezidată de către White iar Comisia a II-a, destinată discuţiilor pe tema B.I.R.D. a fost condusă de Keynes. Statutul F.M.I., care este stabilit în cadrul aceleiaşi conferinţe prevede stabilirea de către fiecare stat membru a unei parităţi a monedei naţionale de aur care trebuia menţinută sub nivelul de 1% al fluctuaţiei, obligaţia convertibilităţii monedelor proprii ale ţărilor membre, liberalizarea schimburilor comerciale, posibilitatea statelor membre de a apela la ajutoare financiare pentru a-şi echilibra balanţele de plăţi.[4]

Datorită promovării de către Statele Unite ale Americii a planului Marshall, la sfârşitul anilor ’40, importanţa Fondului Monetar Internaţional se diminuează, planul adresându-se statelor europene afectate într-o gravă măsură de Cel de-al Doilea Război Mondial, F.M.I. neacordând sprijin ţărilor europene. În 1950, Organizaţia Europeană de Cooperare Economică va institui Uniunea Europeană de Plăţi ce urmărea echilibrarea balanţelor de plăţi ale ţărilor europene şi liberalizarea comerţului, obiective pe care le avea şi Fondul Monetar. Instituţia Fondului Monetar consideră înfiinţarea U.E.P. drept o măsură de discriminare care împiedică fenomenul de convertibilitate a monedelor europene, astfel că în 1948 decide blocarea accesului la fondurile instituţiei pentru ţările participante la uniune.

De-a lungul timpului a existat o anumită doză de convergenţă între Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, în ceea ce priveşte obiectivele din ţările aflate în curs de dezvoltare, recomandările şi regulamentele asemănătoare dar în urma unor mici conflicte, cele două instituţii financiare şi-au separat competenţele şi responsabilităţile, Fondul Monetar ocupându-se de dimensiunea macroeconomică a lumii (monedă, schimburi valutare, bugete) iar Banca Mondială rezumându-se la problemele de natură sectorială (comerţul, transporturile, sectorul agricol, domeniul energetic etc).[5]

În decembrie 1945 se înfiinţează sistemul de la Bretton Woods, celebrând cooperarea internaţională, schimburile comerciale libere, dezvoltarea economiei la nivel mondial şi stabilitatea financiară. Fondul Monetar Internaţional deţine trei atribuţii principale în perioada acestui regim economic:

1. stimularea ţărilor membre în adoptarea unor parităţi inflexibile şi a monedelor liber convertibilile (1948-1957).

2. sprijinirea ajustării economice din statele europene şi a celor puternic industrializate (1958-1966).

3. realizează Drepturi Speciale de Tragere pentru a apăra sistemul de marile crize economice (1967-1973). [6]

Fondul Monetar începe să sprijine financiar ţările în care monedele naţionale se destabilizează ( Regatul Unit, S.U.A., Franţa etc.) dar ajutoarele economice sunt utile doar pe termen scurt şi mediu. În anul 1952 se stabilesc condiţiile necesare pentru ca statele membre să beneficieze de ajutoare financiare din partea Fondului.

În 1967 are loc devalorizarea lirei sterline iar în 1969 cea a francului francez astfel că dolarul rămâne descoperit. Această stare de fapt duce la un deficit al balanţei de plăţi a Statelor Unite care destabilizează întregul sistem monetar internaţional. Pentru a se apăra, S.U.A. începe să-şi creeze propria sa politică economică externă fără a lua în considerare impactul cursului dolarului asupra celorlalte ţări membre. Odată cu creşterea cheltuielilor de război din Vietnam se înrăutăţeşte situaţia deficitelor bugetare, emisiunea monedei creşte şi se produce inevitabila devalorizare a dolarului, astfel că în 1968, 1970 şi 1971, S.U.A. sunt nevoite să apeleze la împrumuturile Fondului dar se limitează la resursele de aur. Băncile centrale din Europa acţionează intens pe pieţele de schimb valutar pentru a salva moneda S.U.A., acumulând sume imense de dolari în rezervele pe care le deţineau, dar cu toate acestea, preşedintele Nixon decide în cadrul unei reuniuni de la Camp David „suspendarea convertibilităţii dolarului în aur la preţ fix, reducerea impozitelor, îngheţarea salariilor şi a preţurilor pe trei luni şi instaurarea unei taxe temporare de 10% pentru importuri.”[7]

Băncile centrale îşi stopează acţiunile pe pieţele de schimb, dolarul devine instabil şi astfel dispare sistemul economic de la Bretton Woods.

În luna august a anului 1971 încep negocierile pentru modificarea statutului Fondului Monetar iar în luna ianuarie, 1976 se semnează un acord ce va fi ratificat ulterior la Kingstone, prin care se creează cel de-al doilea statut al instituţiei monetare. Noul statut prevede libertatea politică a ţărilor membre cu condiţia monitorizării politicilor comerciale ale acestora de către Fond. Datorită ascensiunii fără precedent a operatorilor bancari privaţi, statele ce se bucurau de industrializare şi-au permis lansarea de împrumuturi financiare direct pe pieţele europene, fără a mai avea nevoie de resursele financiare ale Fondului Monetar, astfel că în 1973, statele membre OPEC cresc preţul petrolului de patru ori mai mult aruncând economia lumii într-o criză de inflaţie, ţările ce se aflau în curs de dezvoltare şi care importau petrol din alte state aflându-se în situaţia cea mai dificilă. Acestea se găsesc nevoite să apeleze la Fondul Monetar care le sprijină în constituirea unor strategii economice şi le ajută în reechilibrarea balanţelor de plăţi.

Ţările din Estul Europei nu erau membre ale Fondului Monetar Internaţional până la căderea zidului Berlinului, în anul 1989, Cehoslovacia fiind printre primele state membre ale instituţiei financiare, urmată de alte ţări ca Iugoslavia, România (1972), Ungaria, Polonia etc. În 1992 vor adera alte 15 noi state independente, rezultate în urma dezintegrării U.R.S.S. Europa de Est a înregistrat o evoluţie economică dezastruoasă, datorită instabilităţii politice, aceasta confruntându-se cu inflaţia, creşterea alarmantă a producţiilor şi a veniturilor, cu creşterea necesităţii unor împrumuturi externe şi mai ales cu probleme sociale şi politice.[8]

De asemenea, erau îngrijorătoare nivelul fiscalităţii, rata mare a şomajului şi excesele de lichidităţi monetare, astfel că Fondul a propus „liberalizarea preţurilor, convertibilitatea monedelor şi abandonarea planificării centralizate”.[9]

2. Structura organizaţională

            Organizaţia este condusă de un Consiliu al Guvernatorilor, format din guvernatorii tuturor statelor membre. Consiliul are întâlniri anuale şi are rolul de a analiza activităţile instituţiei şi de a lua decizii de importanţă majoră. Un alt organism este Consiliul de Administraţie, alcătuit din 24 de administratori din care cinci sunt cu drepturi depline ( cei din S.U.A., Germania, Franţa, Japonia, Regatul Unit), Rusia, China şi Arabia Saudită deţin administratori iar celelalte state sunt unite pentru a fi reprezentate grupat, ca de exemplu ţările scandinave. Consiliul de Administraţie supraveghează politicile de schimburi, acordarea de ajutoare financiare şi administrarea problemelor bugetare şi administrative ale instituţiei. Există un Director General care conduce serviciile şi Consiliul de Administraţie, fiind ales pe 5 ani. Amintim şi Comitetul Financiar și Monetar Internațional, format din 25 de miniştri sau guvernatori ai unor bănci centrale. Comitetul se reuneşte bianual şi face propuneri orientative pentru sistemul monetar internaţional şi pentru Fond. Funcţionarea comitetului a fost contestată datorită creşterii puterii decizionale a grupului G7 în problemele monetare internaţionale. Nu în ultimul rând, există un Comitet de dezvoltare, format din 25 de consilieri pe lângă guvernatorii fondului, ce se ocupă de problemele împrumuturilor financiare către ţările aflate în curs de dezvoltare iar întâlnirile au loc de două ori pe an. [10]

3. Procesul decizional

Drepturile de vot ale statelor membre sunt diferit atribuite, acordându-se un minim de 250 de drepturi de vot plus un drept de vot suplimentar pentru fiecare 100 000 de D.S.T.-uri vărsate. Deciziile se iau în general în baza unui consens al tuturor statelor membre dar atunci când nu se poate ajunge la un consens, Consiliul guvernatorilor sau cel de administraţie votează conform regulii majorităţii simple iar pentru hotărârile importante se consideră votul majorităţii calificate. Este necesară o majoritate de 85% pentru deciziile referitoare la alocarea D.S.T.-urilor, la vânzările de aur şi la viitorul instituţiei financiar-economice.[11]

4. Resursele Fondului Monetar Internaţional

            Resursele însumează cote-părţi ale ţărilor membre, fiecărei ţări atribuindu-se o anumită cotă-parte, dreptul de vot a ţărilor depinzând de mărimea cotei-părţi. D.S.T.-urile reprezntă drepturi speciale de tragere şi „ prima monedă internaţională creată vreodată de guverne în 1967, la Rio de Janeiro- cu scopul de a furniza lichidităţile necesare bunei funcţionări a sistemului monetar internaţional.”[12]

Cota fiecărui stat se calculează de către Fond pe baza unor informaţii ca P.I.B., rezervele de natură monetară şi ponderea exporturilor din veniturile naţionale.[13]

Fiecare stat membru are dreptul de achiziţionare a monedei altui stat membru de la Fondul Monetar, oferind în schimb moneda sa naţională. Când se acordă creditul, ţara debitoare îi cedează Fondului moneda sa naţională şi achiziţionează de la acesta moneda altor ţări membre ( Albu, 1973).

Pentru a creşte lichiditatea monetară de la nivel internaţional, în cadrul adunării generale a Fondului Monetar Internaţional din septembrie, 1969, s-au realizat drepturi speciale de tragere în ceea ce priveşte Fondul. Drepturile Speciale de Tragere se pot folosi de către băncile centrale ale statelor membre F.M.I. la fel ca valutele liber convertibile sau ca aurul şi oferă avantaje ţărilor membre cu balanţe de plăţi deficitare deoarece la conferă posibilitatea de a obţine vize libere de la ţările cu balanţe de plăţi excedentare.[14]

Valoarea DST-urilor se calculează pe baza a patru monede importante: dolarul american, euro, lira sterlină şi yenul.

Oferirea de credite sau împrumuturi ţărilor membre de către Fond impune condiţii de reforme economice şi politici ce vizează schimbări structurale. În anul 2002, F.M.I. avea la activ 88 de state creditate cu o sumă de 61, 7 bilioane DST echivalând cu 77 de bilioane de dolari americani. [15]

5. Opiniile diverşilor autori vizavi de Fondul Monetar Internaţional

În publicaţia „ Reforma organizaţiilor internaţionale. O analiză a Fondului Monetar Internaţional”, Olivia Toderean prezintă mai multe categorii de critici la adresa acestei instituţii financiare atât de controversate:

1. critici exogene ce vizează relaţiile birocratice şi politice ale F.M.I. cu diverşi actori, referindu-se atât la membrii fondului cât şi la actorii care fac parte din mediul extern;

2. critici endogene care se referă la procesele decizionale din interiorul fondului;

3. critici generale ale F.M.I.[16].

Criticile exogene fac referire la o carenţă de putere şi control financiar global, la lipsa unor instrumente necesare limitării speculaţiilor de capital şi a devalorizărilor ratelor de schimb.

Organizaţii ca OECD, G7, G10, G1 au preluat rolul de management economic global al fondului, împreună cu Statele Unite ale Americii, astfel că F.M.I.-ul şi-a pierdut capacitatea de control. O altă critică ar fi capacitatea inegală de implementare deoarece ţările contribuabile la resursele fondului deţin puterea decizională cea mai mare, cu toate că nu au nevoie de fondurile instituţiei iar ţările care se împrumută de la Fond nu prea au nimic de spus în acest sens. Fondul funcţionează sub auspiciile unui aşa-zis „principiu autodistrugător”, deoarece dacă, teoretic vorbind, toate ţările mai sărace ar ţine cont de sfaturile F.M.I. şi s-ar dezvolta, ele ar apela la fondurile private şi nu ar mai avea nevoie de resursele fondului dar această supoziţie este pur teoretică, fondul nepermiţând până la urmă o asemenea situaţie (Toderean, 2002).

Importanţa dolarului sau „valuta non-neutră” se referă la poziţia globală a dolarului, economia S.U.A. fiind favorizată iar fondul reprezentând „o faţadă a intereselor americane” deoarece Statele Unite şi-au fixat valoarea monedei în funcţie de valoarea aurului, astfel că au obţinut o netă superioritate. De asemenea, Statele Unite ale Americii deţin 17% din voturile Fondului, fapt care a condus la nenumărate supoziţii şi critici.[17]

O altă discuţie se bazează pe modul în care Fondul propune programe naţionale neluând în considerare efectele agregate ale acestora asupra economiei de la nivel mondial şi de fenomenul globalizării (Toderean, 2002). O critică contrară se referă la generalitatea recomandărilor fondului care ar trebui adaptate la particularităţile fiecărui stat.

Una dintre cele mai complexe critici este condiţionalitatea şi are trei dimensiuni: dimensiunea economică ce se referă la liberalizarea comerţului şi la alocarea resurselor în mod inadecvat pentru ţările aflate în curs de dezvoltare ce prezintă o industrializare scăzută, o imobilitate a capitalului şi a forţei de muncă; dimensiunea socială ce vorbeşte despre disfuncţiile sociale pe care le provoacă fondul accentuând disparităţile financiare dintre clasele sociale şi afectând negativ sectoare ca educaţia şi sănătatea; dimensiunea politică ce atacă programele aferente împrumuturile oferite de către Fond şi condiţiile impuse diverselor state debitoare care nu îşi asumă o prea mare responsabilitate asupra politicilor economice implementate cu sumele primite datorită lipsei de putere şi decizie a guvernelor naţionale.[18]

Criticile endogene se referă la sistemul inegal de votare al instituţiei, S.U.A. deţinând 17, 18 procente din voturi iar la polul opus, cel mai mic membru al fondului deţine un procent de 0, 002 de voturi. De asemenea, este criticată neparticiparea societăţii civile la deciziile fondului, fiind excluse în mod expres asociaţiile micilor proprietari, organizaţiile feministe, grupurile din sud, paradoxal grupurile cele mai afectate de politicile fondului (Toderean, 2002). Fondul este criticat şi în ceea ce priveşte lipsa transparenţei, confidenţialitatea programelor şi mai ales lipsa asumării responsabilităţii, neexistând un organism căruia F.M.I. să îi dea socoteală pentru politicile şi programele implementate, indiferent de efectele acestora. [19]

Critica generală se referă la lipsa unei cercetări economice amănunţite înainte propunerii unor planuri economice, la ignorarea diferenţelor de statut şi venituri dintre membrii unei familii, la abordarea mult prea masculină a instituţiei, ignorând economia reproductivă (Toderean, 2002).

Fondului i se impută şi amestecul nejustificat în afacerile interne ale ţărilor beneficiare de asistenţă financiară. George Soros consideră că în situaţiile de criză financiară, capitalul acţionarilor sau creditele nu sunt disponibile în timp optim, recomandând „ conversia datoriei în capitalul acţionarilor (equity)”[20], politicile fondului vizavi de criza asiatică eşuând datorită ignorării acestei măsuri. Autorul afirmă că este imposibil a rezolva o recesiune a lichidităţilor simultan cu introducerea unei politici de conversie a datoriilor.

Au existat critici şi cu privire la ultimul articol al Acordului Fondului Monetar Internaţional de la Bretton Woods vizavi de înfiltrarea în sistemul monetar internaţional a unor monede puternice din partea Fondului care ar putea să ducă la mari pierderi ale monedelor naţionale şi la dezechilibrarea balanţelor de plată. Ţările cu balanţe excedentare sunt expuse mai puţin riscului de a-şi devaloriza mondele naţionale decât cele cu balanţe de plăţi deficitare. [21]

Ca şi critică, Bălăceanu Cristina vorbeşte despre programele de ajustare economică ale Fondului care „produc suferinţe şi privaţiuni atât populaţiilor sărace (eliminarea subvenţiilor din preţuri, eliminarea unor ajutoare sociale, reducerea creşterilor salariale) cât şi a industriilor neproductive (reducerea subvenţiilor bugetare)”[22]. Aceaşi opinie o prezintă şi Graham Bird, în articolul „ The International Monetary Fund and developing countries : a review of the evidence and policy options”, în numele organizaţiilor neguvernamentale care au adus critici dure FMI susţinând că politicile şi reformele sale au provocat mai multe lucruri negative decât pozitive, în special ţărilor celor mai sărace, în anul 1992, anul aniversării a 50 de ani de funcţionare a instituţiei financiare, organizaţiile au format şi o coaliţie numită „ 50 de ani sunt suficienţi”.[23]

Alte opinii critice amintite de către Bălăceanu Cristina ar fi vina Fondului în cazul marii crize de petrol de a fi produs o scădere a investiţiilor de capital, „programele de austeritate” impuse de către Fond ţărilor aflate în curs de dezvoltare şi privaţiunile pe care trebuie să le suporte societatea în urma aplicării reformelor economice.

Daniel Dăianu consideră că „ipoteza eficienţei pieţelor financiare” [24] este un fapt utopic, recomandând apelarea la resursele Fondului doar după epuizarea altor posibilităţi de finanţare. De asemenea, autorul susţine recomandarea Comisiei Europene conform căreia, perioadele de criză trebuie urmate de măsuri de creştere a deficitelor bugetare cu scopul de a reveni la un procent de sub 3% din P.I.B., prag stabilit de Pactul de Stabilitate. Dăianu atrage atenţia asupra condiţiei financiare sensibile în care se găsesc noile ţări membre ale Uniunii Europene care nu aparţin zonei euro, acestea nepermiţându-şi să facă emisiuni de obligaţiuni în perioade de recesiune, fapt care duce la deficite bugetare ( Dăianu, 2009).

În cartea sa, „Despre globalizare”, George Soros afirmă că „ cea mai mare parte a fondurilor băneşti deţinute de FMI este folosită pentru a salva o ţară după ce criza s-a declanşat deja”[25]. Propunerea autorului constă în emisiunea de Drepturi Speciale de Tragere care ar putea fi donate de către statele mai avute cu misiunea de ajutorare internaţională. Soros aminteşte criza anilor 1997-1999, criză care a evidenţiat o deficienţă de bază a sistemului monetar internaţional, ţările mai bogate aplicând măsuri anti-ciclice, ca de exemplu, reducerea ratelor donbânzii şi a impozitelor, măsuri abordate şi de către Statele Unite ale Americii. Dar Fondrul Monetar Internaţional impune creşterea dobânzilor şi reducerea cheltuielilor administrative, măsuri care duc la situaţii acerbe de criză financiară.[26]

În lucrarea „Filosofiile FMI şi ale politicilor”, Cristina Bălăceanu îi conferă dreptate lui George Soros, în problema ţărilor creditoare care îşi permit o acţiune iresponsabilă dereglând total sistemul economico-financiar, Fondul favorizând statele creditoare şi impunând diverse condiţii celor care beneficiază de împrumuturi.[27]

6. Concluzii personale

            În ciuda faptului că istoria demonstrează efectele împrumuturilor de la FMI în cazul statelor aflate în dezvoltare și sărăcie, putem observa că unele guverne încă apelează la Fondul Monetar Internaţional. Un exemplu în acest sens este România, unde guvernul, parlamentul, președintele, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și chiar primarii au vândut drepturi de exploatare a resurselor naturale ale țării către compania canadiană Gabriel Resources, compania americană Chevron, compania canadiană, rusească și sârbească East West Petroleum Corp, Deva Gold ce aparține companiei canadiene Eldorado Gold și multe alte companii, fără a consulta populația cu privire la aceste decizii. În cadrul emisiunii Vocile Bihorului, de pe canalul Digi 24, desfășurate în primele zile ale anului 2014, ecologistul și scriitorul român, Nicolae Dărămuș, explică foarte clar diferența dintre companiile private și companiile particulare. Companiile private sunt cele care privează populația de propriile sale resurse, care utilizează resursele naturale ale unui stat, resurse care nu au cum să aparțină unor persoane fizice sau juridice și se îmbogățesc de pe urma acestora, distrugându-le și în dauna drepturilor celorlalți cetățeni. Companiile particulare sunt cele care produc, creează, fără a irosi resursele ce aparțin populației, care nu sunt dăunătoare sau dăunează minim mediului și nu privează populația de propriile resurse. Fie pentru a achita datorii externe făcute tot de către dânșii, fie pentru buzunarul propriu, fie că au comis vreo infracțiune și acum se tem să nu fie deconspirați, fie toate la un loc, conducătorii politici ai României continuă să acționeze împotriva propriului popor, atât din punct de vedere economic, politic și social cât și în ceea ce privește Drepturile Omului, sănătatea și calitatea vieții, în ciuda protestelor populației din întreaga țară, a petițiilor și a altor demersuri care s-au întreprins de către români pentru a restaura democrația.

Bibliografie

Cărţi

1. Albu, Corneliu (1973) Fondul Monetar Internaţional ( F. M. I. ), Ed. Politică, Bucureşti.

2. Bălăceanu, Cristina (2007) Filosofiile FMI şi ale politicilor, Pro Universitaria, Bucureşti.

3. Bălăceanu, Cristina (2007) Instituţii financiare internaţionale, Pro Universitaria, Bucureşti.

4. Dăianu, Daniel (2009) Capitalismul încotro? Criza economică, mersul ideilor, instituţii, Polirom, Iaşi.

5. Soros, George (1999) Criza capitalismului global. Societatea deschisă în primejdie, Polirom, Iaşi.

6. Soros, George (2002) Despre globalizare, Polirom, Iaşi.

7. Lenain, Patrick (1966) FMI-ul, C.N.I. “Coresi” S.A, Bucureşti.

8. Toderean, Olivia (2002) Reforma organizaţiilor internaţionale. O analiză a Fondului Monetar Internaţional, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Articole

1. Brown Jr,  Adams (1945) “The Repurchase Provisions of the Proposed International Monetary Fund” în The American Economic Review, Vol. 35, No. 1,

URL: http://www.jstor.org/stable/1810112

Accessed: 26/05/2010 12:30.

2. Graham, Bird (1996) “The International Monetary Fund and Developing Countries: A Review of the Evidence and Policy Options” in International Organization, Vol. 50, No. 3. URL: http://www.jstor.org/stable/2704033

Link-uri

http://www.digi24.ro/Media/Emisiuni/Regional/Digi24+Oradea/Vocile+Bihorului/Vocile+Bihorului+2+ianuarie+2014+Romania+disperata+Romania+dispa

http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-1/prospectiunile-seismice-din-bihor-au-primit-unda-verde-de-la-mediu-112404.html

http://activenews.ro/mad-max-romania-fara-apa_189164.html

http://www.youtube.com/watch?v=dqwIQrBMaOI

http://www.chevron.ro/en/news/vaslui_announcements.aspx

http://www.huffingtonpost.co.uk/stephen-mcgrath/chevron-resume-fracking-i_b_4390182.html?just_reloaded=1

https://www.youtube.com/watch?v=L-YXGwFCAT8

http://chevrontoxico.com

http://chevroncontamina.ec/en/

http://www.imf.org/external/index.htm

http://fracking.casajurnalistului.ro/english/

http://capitalismpepaine.ro/2013/12/02/romania-inconjurata-de-flacarile-rascoalei/

http://m.adevarul.ro/locale/vaslui/pungesti-localnici-razboi-1_529f15f7c7b855ff56717029/index.html

http://www.calincorpas.ro/2013/12/chinezii-s-au-saturat-de-locul-2-lupta-pentru-suprematie-sua-vs-china-se-incinge/#more-8440

http://ro.stiri.yahoo.com/jurnalistul-goţiu-anchetat-fiindcă-dezvăluie-corupţia-din-jurul-143900023.html

http://www.vice.com/ro/read/la-pungesti-jandarmii-te-sugruma-cu-tricolorul

http://www.infocs.ro/armata-peste-tarani-dupa-blindatele-jandarmeriei-pe-ulitele-satelor-vor-patrula-tancurile/

http://www.vice.com/ro/read/rmgc-este-urmrit-penal-pentru-splare-de-bani

https://www.youtube.com/watch?v=9dwOIQzEbn4

https://www.youtube.com/watch?v=Dx8HlBMAt2s

https://www.youtube.com/watch?v=-Qnznd_5hiw

http://www.youtube.com/watch?v=RnDQjsRaAjg&feature=youtu.be

http://www.ecomagazin.ro/gazele-de-sist-ce-se-ascunde-in-spatele-raspunsurilor-oferite-de-seful-chevron-romania/

https://www.youtube.com/watch?v=Xr8tmbp4SRQ

https://secure.avaaz.org/en/petition/Help_to_BAN_Fracking_in_Romania/?fbdm


[1] v. Albu Corneliu. Fondul Monetar Internaţional ( F. M. I. ) , Bucureşti, Ed. Politică, 1973, p. 11.

[2] Patrick Lenain. FMI-ul, Bucureşti, Ed- C.N.I. “Coresi” S.A., 1966, p.8.

[3]  Ibidem, p.9.

[4] v. Ibidem, p.10.

[5] v. Patrick Lenain. FMI-ul, Bucureşti, Ed- C.N.I. “Coresi” S.A., 1966, p.42.

[6] v- Ibidem, p. 45.

[7] Ibidem, p. 54

[8] Ibidem, p. 82

[9] Ibidem, p. 86

[10] V. Patrick Lenain. FMI-ul, Bucureşti, Ed- C.N.I. “Coresi” S.A., 1966, p.97.

[11] Ibidem, p. 97-98.

[12] Ibidem, p. 99.

[13] Bălăceanu Cristina. Instituţii financiare internaţionale, Bucureşti, Ed. Pro Universitaria, 2007, p.44-45

[14] v. Albu Corneliu. Fondul Monetar Internaţional ( F. M. I. ), Bucureşti, Ed. Politică, 1973, p. 22

[15] v. Bălăceanu Cristina. Instituţii financiare internaţionale, Bucureşti, Ed. Pro Universitaria, 2007,  p. 55

[16]  Olivia Toderean. Reforma organizaţiilor internaţionale. O analiză a Fondului Monetar Internaţional, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2002, p.31-32.

[17] V. Ibidem, p. 38-39.

[18] Ibidem, p. 42.

[19] V. Olivia Toderean. Reforma organizaţiilor internaţionale. O analiză a Fondului Monetar Internaţional, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2002, p.45.

[20] George Soros. Criza capitalismului global. Societatea deschisă în primejdie, Iaşi, Ed. Polirom, 1999, p. 143.

[21] Adams Brown Jr. The Repurchase Provisions of the Proposed International Monetary Fund in

 The American Economic Review, Vol. 35, No. 1 (Mar., 1945), p. 119

[22] Bălăceanu Cristina. Instituţii financiare internaţionale, Bucureşti, Ed. Pro Universitaria, 2007, p. 56

[23] Bird Graham. The International Monetary Fund and Developing Countries: A Review of the Evidence and Policy Options in International Organization, Vol. 50, No. 3 (Summer, 1996), p. 477-478

[24] Dăianu Daniel. Capitalismul încotro? Criza economică, mersul ideilor, instituţii, Iaşi, Ed. Polirom, 2009, p. 207

[25] Soros George. Despre globalizare, Iaşi, Ed. Polirom, 2002, p. 35

[26] V. Soros George. Despre globalizare, Iaşi, Ed. Polirom, 2002, p. 106

[27] Bălăceanu Cristina. Filosofiile FMI şi ale politicilor, Bucureşti, Ed. Pro Universitaria, 2007, p. 6

Chinezii s-au saturat de locul 2. Lupta pentru suprematie SUA vs. China se incinge!

China s-a folosit de investiţiile străine pentru a se capitaliza. Cei ce au investit în China au făcut transfer de tehnologie. Chinezii au învăţat multe de la străini, i-au spionat tehnologic tot mai mult, atât în China cât şi în ţările lor de provenienţă. Au fost preferate acele investiţii ce aduc plusvaloare, ce se pretează la export. În loc să importe (ca proştii), aşa cum a făcut şi face România condusă de Iliescu – Constantinescu – Năstase – Băsescu – Tăriceanu – Boc – Ponta, chinezii s-au apucat să exporte orice, oricui. Chiar cu mâna investitorilor străini, porniţi să facă profituri din business-urile cu China. Ca fapt divers, în SUA, chiar eu am cumpărat steguleţe americane “made in China”!

China îşi urmează un plan, are o strategie bine definită. Nu pe ani. Pe decade. Se folosesc de străini pentru a-şi urmări interesul lor naţional. Iar interesul lor naţional constă o creştere economică continuă, rapidă, expansionistă, doar sunt peste un miliard de guri de hrănit acolo. Acum, că au ajuns a doua economie a lumii, schimbă puţin placa şi devin şi ei investitori în diverse părţi ale globului. Au nevoie de parteneri, pentru a-şi dezvolta afacerile, pentru a crea reţele complexe de colaborare politico-economică cu diverse state, deoarece acum obiectivul lor este să devină prima economie a lumii. Iar pentru asta, trebuie obligatoriu să ruineze hegemonia americană planetară. SUA ţine lumea sub control prin (cel puţin) două arme mari şi late:

1. Armata SUA – cea care are un buget cât toate celelalte armate ale lumii la un loc. Nu e deloc întâmplător faptul că SUA pornesc războaie oriunde au un interes economic, pentru resursele naturale. Culmea cinismului, invocă tocmai exportul democraţiei şi a libertăţilor persoanei, pentru a-şi justifica acţiunile. Şi o fac atât de bine mascat, că unii chiar îi cred pe cuvânt, mai cu seamă că ţintele sunt cu grijă alese: dictaturi, regimuri ce îşi ţin cetăţenii în foame şi lipsiţi de drepturi. A se vedea cele mai recente cazuri: Irak, Afganistan, Libia – toate ţări ce stau pe mări de petrol sau de metale rare (cazul Afganistanului).

2. Dolarul american. Câtă vreme moneda de referinţă a economiei globale este tipărită la Washington DC, americanii vor avea pâinea şi cuţitul. Vor putea declanşa crize financiare când vor şi le vor putea opri cum şi când vor pofti. Pentru că la ei e tiparniţa cu bani. Suspect de simplu? Aş zice eu, genial de simplu! Iar această a doua „armă mare şi lată” vine ca urmare a triumfului Americii în… două războaie mondiale. Ce „coincidenţă”, nu? Că doar nu degeaba le ziceam arme, la figurat, dar mai ales la propriu.

Aşadar, China are în faţă un adversar teribil, de care s-ar acum folosi pentru a-şi urma ascensiunea. De câţiva ani încoace, China îşi întăreşte braţul armat cu consecvenţă, dar mai are mult până să-i ajungă pe americani la capitolul militar. Şi nici nu ar fi cea mai inteligentă strategie. Aşadar,cum cred că va proceda China?

US-China-Spiegel-chart500

Pentru contrabalansarea atuului nr. 1 al SUA:

Mai degrabă, China va urma o strategie de genul „soft power”. De când lumea, chinezii s-au priceput la negoţ. Aşadar, ce altă strategie mai bună pentru „mandarini” să cucerească lumea, decât seducând-o? Aşa cum o fac americanii de mai bine de 100 de ani încoace, prin formidabila lor „cultură a libertăţilor şi democraţiei”, prin fabricarea „visului american” şi a „super-eroului american”, toate promovate cu consecvenţă de Hollywood – fantastica maşină de propagandă (de prea multe ori) a imperialismului american (nu o spun cu răutate, ci doar din spirit realist).

China va seduce lumea treptat-treptat, printr-o diplomaţie politică cu un înalt grad de pragmatism, materializat în relaţii economice tot mai solide. Vizite bilaterale, conferinţe regionale, ce se vor lăsa cu investiţii chineze peste tot în lume: Asia, America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu, chiar Europa, în special cea de Est – vezi conferinţa recentă de la Bucureşti, la care a participat inclusiv premierul chinez Li Keqiang.

Cum România are o bună tradiţie a relaţiilor bilaterale cu China, din vremea comunismului, nu ar trebui să ne mire dacă vom deveni un cap de pod pentru expansiunea chinezească. Numai s-o facem inteligent, într-o manieră care să profite şi naţiunii române.

Aparent, nimic îndreptat împotriva SUA. Până când, într-o zi ne vom afla că „soft-power China” are mai multă relevanţă în lume decât „Big Brother” SUA – Frăţiorul mereu gata să pună mâna pe puşcă. Iar Rusia nu va ezita să contribuie şi ea la răsturnarea Unchiului Sam, cel care îi pusese pe butuci, măcar temporar, statutul de mare putere globală pe care l-a avut URSS, jumătate de veac.

us china interdependence

Pentru contrabalansarea argumentului nr. 2 al SUA:

În paralel, China are nevoie să scape de dolari. Câtă vreme va fi al doilea deţinător global de dolari americani, după SUA, nu va putea nicicum să-i întreacă pe americani. Câtă vreme dolarul va rămâne moneda de referinţă la nivel global, oricând Statele Unite vor putea provoca o criză financiară, numai bună pentru ca yankeii să-şi justifice reorientarea pieţei interne spre producţia proprie de bunuri şi servicii, măsură necesară pentru a-şi proteja economia şi, implicit, pentru a nu-şi sărăci pretenţoasa populaţie.

Deja-eterna criză care ni se invocă pe orice canal de comunicare asta a fost: o lovitură mascată a SUA la adresa Chinei şi, implicit, la adresa Europei – aliat, dar şi concurent pe piaţa globală (a se citi, de fapt, Germania).

Justificându-se prin criza care a lovit-o, SUA a retricţionat mult importurile din China, instituind noi politici vamale şi urmând politici protecţioniste faţă de capitalul american, aspect ce a nemulţumit China cea bazată pe exporturi. Dar asiaticii au trebuit să înghită găluşca, după ce şi-au clădit o mare parte din ascensiunea economică bazându-se pe exporturile spre piaţa de desfacere americană.

China a fost plătită în dolari şi, pentru a-şi susţine, la rându-i, sursa bogăţiei – acea economie americană tot mai îndatorată – a cumpărat în ritm galopant inclusiv obligaţiuni de stat emise de Statele Unite. Aşa se face că orice discuţie din Congresul american despre plafonul datoriei suverane a SUA dă palpitaţii Chinei.

China nu îşi permite acum să vândă masiv dolari, deoarece astfel s-ar auto-faulta, ca un mare deţinător de dolari ce este. Ca atare, autorităţile chineze au mare nevoie să găsească alternative la dolarul american, ca valută de referinţă în economia globală. Nu vroiam neapărat să ajung aici, dar e inevitabil. Se vehiculează tot mai mult că investiţiile masive din China în Bitcoin ar fi, de fapt, un atac economic mascat al Chinei, la nivel global. Nu doar la dolarul american, ci şi la euro sau la yen-ul japonez. Ridicarea exponenţială unei astfel de monede digitale, cu totul nouă, atât ca formulă cât şi ca mod de înfăţişare, ar duce, treptat, la inflaţionarea valutelor forte tradiţionale, concomitent cu o deflaţie constantă a monedei digitale, programată, prin protocolul său matematic, să genereze maximum 21 de milioane de unităţi. O mare diferenţă faţă de monedele clasice, manevrabile oricând din tiparniţa guvernelor care le dirijează. Aşadar, avantaj China, ce nu a pus niciodată preţ pe propria monedă în schimburile comerciale internaţionale. Procedând astfel, deseori a ridicat semne de întrebare din partea comunităţii internaţionale în legătură cu politica sa privind propria monedă (renminbi sau, altfel spus, Yuan-ul chinezesc).

china-moon

Însă şi aici, China trebuie să joace inteligent. O implicare prea evidentă şi abruptă a statului chinez (prin toate formele sale, companii de stat sau private – să nu uităm, totuşi, că în China şi firmele trebuie să raporteze la stat) în expansiunea Bitcoin ar putea crea, în replică, o coaliţie globală împotriva sa. O coaliţie a tuturor interesaţi de menţinerea status-quo-ului actual. Că vorbim despre Statele Unite şi principalii săi aliaţi (Marea Britanie şi Franţa), lumea bancară şi, implicit, mişcarea sionistă, ce îşi menţine puternice pârghii de control în cadrul leadership-ului nord-atlantic. Plus alte părţi interesate. Astfel, se pot explica anumite reacţii de dată recentă ale autorităţilor chineze cu privire la moneda digitală globală.

(Mai degrabă ne)concluzionând, cred că putem spune, totuşi, că al treilea război mondial nu trebuie să fie neapărat unul al armelor clasice. Dar asta nu-l va face mai puţin periculos…

Puțină bibliografie:
Caracteristici si orientari noi ale Chinei in domeniul investiilor straine in economie

Agenția de presă oficială a Chinei, Xinhua, despre criza datoriei suverane din SUA:

SUA tine lumea ostatica in criza datoriei sale publice

Sursa: http://www.calincorpas.ro/2013/12/chinezii-s-au-saturat-de-locul-2-lupta-pentru-suprematie-sua-vs-china-se-incinge/#more-8440